http://www.acasatv.ro/noutati-acasa/emisiuni/la-povestiri-adevarate-matei-are-nevoie-de-un-transplant-de-maduva.html

In ultimul timp am continuat sa mergem la spital pentru transfuzii si recolatari de sange. Mioara va incepe pe 25 iunie stimularea in vederea recolatarii celulelor stem, recoltare care va avea loc la sfarsitul acestei luni.
In ceea ce-l priveste pe Matei, doctorii au spus ca data probabila a transplantului este 13 septembrie, iar pe 6 iulie va reincepe terapia inumosupresiva de pregatire in vederea transplantului.
De fiecare data cand mergem la spital si trebuie sa i se recolteze sange, ne tinem practic rasuflarea de teama ca cateterul sa nu aiba ceva si aproape destul de des in ultimul timp se intampla se nu mearga cum trebuie, dar, din fericire, de fiecare data atat asistentele, cat si doctorii rezolva cu bine situatia. Este un sentiment de teama cu care traim zilnic in suflet ca nu cumva sa se intample ceva cu acel cateter, caci stim ce rol important are in vindecarea lui Matei si in reusita transplantului.
Pe 13 iunie a fost ziua de nastere a lui Matei. A implinit 3 anisori. Si cum, inainte, ne gandeam ca vom sarbatori aceasta zi la spital, in boxa, acum, ca tot s-a decalat data transplantului, am hotarat sa-i facem o surpriza chemandu-i pe bunici la noi pentru cateva zile in speranta ca Matei va mai uita pentru o clipa de cateter, de mersul la spital, de transfuzii, de injectii, de pastile si chiar de glasul nostru care-i spune intr-una "nu fa aia, n-ai voie aia, ai grija la..., fii atent sa nu te lovesti la ....," practic mititelul nu are voie sa faca nimic. De aceea am decis sa nu-i spunem absolut nimic de vizita bunicilor, iar cand acestia au intrat pe usa, daca ati fi vazut mirarea din ochii lui, daca ati fi vazut ca timp de cateva zile, noi parintii lui, practic nici nu am existat pentru el. Tot timpul,bunul si buna............., parca nu le mai dadea drumul dar parca ii era teama sa ne intreba "da, cand pleaca bunu..?" A fost ca o gura de oxigen pentru el, caci daca pe noi, adultii, aceasta sedere aici pe o asa perioada de timp si cu o asa incarcatura pracic ne distruge incat iti vine sa te urci pe pereti uneori, va dati seama ce-o fi in sufletelul lui. Oare cat va mai rezista?
Dar, din pacate, au existat si voci care s-au "gandit" sa comenteze aceasta vizita ca fiind una "nepotrivita", ca "in loc sa se cheltuie banii pe drum, mai bine ajungeau la copil!!!". Stimati comentatori, nu va doresc sa treceti vreodata prin asa ceva, nici personal, nici copiii sau nepotii dumneavoastra, pentru ca altfel, poate, abia atunci ati putea pricepe ceva. La cate lucruri este nevoit sa indure Matei, bucuria din ochii sai, zambetul de fericire al acestuia chiar si pentru o fractiune de secunda sunt mai presus decat cei 200 de euro cat au costat biletele de avion. Dar, probabil, stiati asta deja.....
Din pacate insa, situatia financiara este foarte precara, nu-mi place s-o spun asa de des, insa, pe langa grijile zilnice legate de evolutia lui Matei, mai trebuie sa ne confruntam si cu problema asta. Ca sa nu mai spunem ca pana la inceputul lui septembrie, inainte sa intre la transplant, trebuie sa ne mutam intr-o alta casa, dar din pacate nu stim ce ne rezerva viitorul in aceasta privinta. Noi traim cu speranta ca cei care ne cunosc din tara si stiu de situatia lui Matei, ne vor intinde o mana de ajutor, chiar daca au mai facut-o si in trecut, caci doar daca te lovesti de o asemenea problema si treci prin ce trecem noi, dar mai ales Matei, abia atunci poti intelege cu adevarat ceea ce simtim. Altfel, vorbele sunt in zadar........