Cea mai lunga si mai grea zi de pana acum

Ziua de ieri a fost unna dintre cele mai grele de pana acum. Daca pentru noi, parintii, a fost foarte dificil, va dati seama ce a trebuit sa suporte Matei.
Asadar, ieri dimineata, la ora 7.30 ne-am prezentat la spital. De cum am ajuns, asistentele au inceput sa-l pregateasca pe Matei pentru operatie, l-au dezbracat complet si i-au dat niste hainute speciale, apoi l-au pus intr-un pat si uite asta Matei statea tantos in acel pat in timp ce se plimba prin spital. Odata ajunsi la sala de operatie, doar Mioara a avut voie sa intre acolo cu Matei si sa stea cu el pana cand adoarme. In cel mult 30 de minute s-a inceput procedura de anesteziere, atat prin perfuzie, cat si printr-o masca pe fata. In tot acet timp, ca de obicei, Matei nu a zis nimic nici macar cand l-au intepat sa-i puna perfuzia. Chiar si pentru noi a fost o supriza mai mult decat placuta, avand in vedere ca erau foarte multi oameni adunati in jurul lui si ne asteptam sa se sperie putin. Insa, copilul nostru nu inceteaza sa se uimeasca de cat de curajos este, mai ales ca cei de acolo deja incepusera sa-l tina, preventiv, in cazul in care va incepe sa planga cand ii puneau perfuzia. Dar cand au vazut ca Matei nu zice absolut nimic, se uitau unii la altii de parca nu le venea sa creada de ce este capabil un pui de om.
Dupa ce l-au adormit, Mioara a iesit din sala de operatie si am asteptat pe hol vreme de aproape trei ore. In tot acest timp, mai iesea cate cineva sa ne asigure ca totul merge bine.
La inceput, i-au scos cei trei dintisori si i-au tratat doua carii. Apoi a urmat extractia maduvei osoase, dupa care i s-a montat cateterul in vena jugulara, iar la final i-au pus o transfuzie de sange.
La final, am intrat eu in sala operatorie ca sa fiu cu el cand se trezeste, insa cand am ajuns acolo si l-am vazut pe Matei pe masa aceea, plin de sange si o solutie de culoare galbena pe piele, se trezise si tinea ochisori inchisi si striga printre lacrimi "gata, gata, gata"... A fost o imagine pe care nu o doresc s-o vada nici un parinte cu nimeni, cu atat mai mult cu propriul copil.
Apoi l-au luat in brate si l-au asezat pe patul de spital cu care venise. Iar mititelul plangea si repeta intr-una "gata, gata"... Mi s-a rupt sufletul. Cu greu l-am convins sa deschida ochisorii ca sa ma vada si sa se linisteasca. Apoi i-au dat un supozitor pentru durere si mi-au spus ca e normal sa simta dureri cateva ore dupa sfarsitul operatiei, mai ales la cate interventii facusera asupra lui. Avea buzitele pline de sange uscat, crapate...offffffffff, tremura, caci in sala operatorie era foarte frig, iar el a stat dezzbracat pe tot timpul operatiei. De aceea, cand l-au asezat pe pat, vreme de 45 de minute, cat timp mergea transfuzia, i-au pus sub paturile cu care era invelit un fel de tub cu aer cald, ca sa-l incalzeasca.
Dupa ce s-a terminat transfuzia, am iesit cu totii din blocul operator si ne-au dus pe sectia de unde venisem. Acolo doctorii ne-au zis ca nu are voie sa bea nimic si nici sa manance pana cand nu face primul pipi. Acest lucru este un semn ca totul functioneaza normal.
Matei nu mancase sau bause nimic de la ora 7 cu o seara inainte si ne gandeam cu groaza ca i se va face foame si ce-o sa-i spunem, era deja ora 14, a doua zi. Pe la ora 15 a adormit frant, dar dupa nici o ora si jumatate l-au trezit sa-i puna o alta transfuzie cu sange, caci avea hemoglobina scazuta ca urmare a interventiilor la care fusese supus.
Normal, cu totii asteptam sa ne spuna cand face primul pipi, dar mititelul tot repeta intr-una ca nu a facut. La un moment dat a cerut de mancare, caci deja avea cam 20 de ore de cand nu mai mancase si bause nimic. Nu stiu cum a rezistat atata. Si acuma cum sa-i explici unui copil ca trebuie sa faca intai pipi ca doar asa i se va da de mancare. Abia am reusit sa-i convingem pe doctori sa-l lase la bea putina apa. Se apropia de ora 18 si el nu facea nimic. Deja trecusera 7 ore de la terminarea operatiei, iar noua ne treceau tot felul de ganduri prin cap. Intr-un tarziu i-au administrat o solutie diuretica ca sa forteze putin si dupa circa 5 minute, cand am simtit ca a facut am inceput sa plangem de bucurie, iar mititelul se uita la noi si nu intelegea de ce ne bucuram atata la un simplu pipi.
Iar mancarea care a urmat, sunt convins ca a fost cea mai gustoasa pe care a mancat-o Matei pana acum. Daca l-ati fi vazut cum manca dintr-o paine cu o banana si un ceai fara gust cu paine prajita, nu ne venea sa credem. Pur si simplu.........pentru el...era cel mai mare ospat. Iar noi eram atat de fericiti cand il vedeam cum mananca, chiar nici absenta dintisorilor din fata nu era o piedica in calea lui Matei.
Dupa cea a terminat "cina", a fost dus la o plimbare cu patul prin spital pentru a i se face o radiografie ca sa se vada daca acel cateter functioneaza normal. Iar cand am revenit in sectie, Matei si cu Mioara au fost dusi in sectia de transplanturi (unde de altfel va face si el transplantul) pentru a fi tinuti sub supraveghere o noapte.
Iar acum, ma duc sa-i aduc acasa.