A mai trecut o saptamana

Pentu inceput, dorim sa multumim din suflet tuturor celor care sunt alaturi de noi, de Matei si care, prin gandurile pe care ni le trimit, ne incurajeaza si ne dau sperante ca totul se va rezolva cu bine.
Ne bucuram nespus de mult ca, prin ceea ce scriem, putem ajuta alte familii ai caror copii sufera de aceeasi boala ca Matei, sa inteleaga prin ce trecem si ca tot ceea ce facem aici ajuta si pe altii sa inteleaga ca in realitate exista o sansa pentru acesti copii, o sansa pentru care trebuie sa faci absolut orice ca sa-i poti oferi copilului tau copilaria pe care orice copil ar trebui s-o aiba.
Saptamana care tocmai s-a incheiat a fost una cu urcusuri si coborasuri, cu emotii, cu griji, dar si cu cateva momente specifice copilariei unui copil, copil care, desi este obligat sa indure atatea, totusi mai are puterea sa te faca pe tine, parinte, sa mai zambesti putin, sa mai simti si altceva decat emotie, tristete, ganduri care nu-ti dau pace.
Luni, la inceputul saptamanii, am fost la spital unde i s-au recoltat alte eprubete cu sange pentru analize si pentru a se vedea cand va face urmatoarea transfuzie. Tot luni am inceput terapia. Aceasta terapie consta in administrarea catorva medicamente, medicamente pe care, surprinzator (daca ne mai poate surprinde in mod placut ceva la Matei) acesta le ia fara probleme. Atat pastila pe care, la inceput o mesteca, insa apoi a reusit s-o inghita fara nici un fel de probleme, ba chiar e mandru cand face asta. Iar cel de-al doilea medicament sunt niste capsule destul de mari pentru el si de aceea le desfacem si ii dam doar continutul, caci e mai usor de luat. Si acest medicament il ia fara probleme.
Miercuri am fost din nou la spital unde i s-a facut o noua tranfuzie, desi avea Hb 10dar ne-au explicat ca, in aceasta perioada de terapie, din cauza pastilelor pe care le ia, hemoblobina o sa-i scada foarte mult si foarte repede. Cei de la spital ne-au sfatuit sa recoltam probe de urina de la Matei, insa el inca foloseste pampersul si de aceea, saptmana aceasta a fost una cu adevarate progrese pentru el in aceasta privinta. Poate parea banal, dar Matei, incet-incet incepe sa faca la olita caci i-am spus cat de importante sunt aceste probe pe care ni le cer cei de la spital. Si chiar el incepe sa ceara singurel sa faca si, sincer, ceea ce a reusit Matei in aceasta saptamana, nu am reusit noi, parintii, sa-l convingem sa faca in ultimul an de zile. Este de-a dreptul uimitor sa vezi cum puiul tau parca stie ca, facand ceea ce-l rugam noi, practic ne aduceun zambet pe buze, practic simte si el ca ne bucura prin ceea ce face. V-am spus.......poate parea banal, dar pentru noi sperantele pe care ni le transmite Matei sunt ca o gura de oxigen care ne da puterea sa mergem mai departe.
Apoi, vineri am fost din nou la spital unde Matei a facut din nou o alta tranfuzie (a doua pe saptmana asta) si la final i-au facut si o injectie pentru cresterea anumitor valori din sange, in paralel cu terapia deja inceputa. Insa, ziua de vineri a fost una foarte tensionata din cauza faptului ca, imediat ce am ajuns si s-a incercat sa i se ia sange pentru analize, s-a observat ca cateterul pe care il are nu functiona cum trebuie, adica nu puteau sa scoata sange. Functiona doar intr-un sens. Ne-am speriat foarte tare caci nu era prima data cand erau cheaguri de sange pe cateter. Dupa cateva incercari, vazand ca nu se reuseste desfundarea, asistentele i-au chemat pe doctori care i-au adminstrat o solutie probabil pentru dizolvarea acelor cheaguri. Insa problema erau atat cheagurile, dar si faptul ca pe furtunul de la cateter erau goluri de aer, ceea ce era nu semn ca ceva nu mergea bine.
Dupa circa 20 de minute, au incercat din nou, dar tot nu mergea. Toti s-au temut sa nu fie o problema cu valva cateterului situata in interiorul orgamismului lui Matei, care se pare ca nu functiona cum ar fi trebuit. Dupa cateva minute,turbam de furie caci un copil ca Matei care, fata de altii, are o foarte mare grija de acest cateter, nu trage de el, nu doarme pe burtica, in tot ceea ce face spune singurel care are grja de acel cateter, pur si smplu a inteles ca trebuie a fie foarte atent, tocmai din acest motiv ne venea sa urlam de nervi cand stiam ce se putea intampla daca se bloca cateterul. Chiar ne gandeam cum naiba e posibil sa i se intample tocmai lui, a doua oara, asa din senin, fara sa faca nimic, dupa cata grija are de el.
Pentru a doua oara, asistentele au chemat doctorii, insa cand au venit acestia.......surpriza....cateterul a inceput, asa dintr-o data, sa mearga. Nu intelegeam ce se intampla. Dar, dupa numai cateva minute, dupa ce plecasera doctorii, iar nu mai mergea. Am simtit ca innebunim. Atunci doctorii au hotarat sa-i faca transfuzia, caci prin cateter se putea baga sange, dar nu mergea sa se scoata.
Si de aceasta data, Cineva acolo Sus Il iubeste pe Matei, caci dupa terminarea transfuziei, cateterul era ca nou, parca nimic nu se intamplase. Ni s-a explicat ca astfel de lucruri se pot petrece deoarece acest tip de cateter, special pentru copii mici, este foarte sensibil, iar blocarea lui se poate datora unor cauze extrem de diverse care, din pacate, nu pot fi anticipate.
Si ni s-a mai spus ca, desi se pune o solutie prin cateter pentru a preveni coagularea sangelui, totusi cand se face desferalul, acea solutie este impinsa inauntrul organismului de catre desferal si de aceea exista ecest risc, insa, dupa ce va intra in boxa, Matei nu mai ma face desferal, iar aceste riscuri nu vor mai fi.
Sa speram ca nu vom mai avea probleme cu acest cateter.
In saptamana care urmeaza, probabil Matei va mai face alte 2-3 transfuzii, in functie de rezultatele analizelor care i se vor face.