Recoltarea celulelor stem periferice

Saptamana trecuta, de vineri pana duminica, Mioara a fost chemata de doua ori pe zi ca sa i se face injectiile de stimulare. Injectiile nu sunt foarte dureroase, in schimb, efectele sunt foarte neplacute, in sensul ca, in cazul Mioarei, acestea au constat in: dureri foarte mari de cap, ameteli, senzatia ca iti explodeaza toate oasele, frisoane, febra. Si acestea au durat trei zile.
Luni dimineata a avut loc prima recoltare de celule stem periferice. Intregul procedeu a durat circa sase ore, timp in care Mioara a trebuit sa stea imobilizata, caci un aparat special ii scotea sangele printr-un furtun de la o mana, il filtra recoltand celulele stem, iar prin alt furtun sangele se intorcea in cealalta mana.
Evident ca dupa o zi ca asta Mioara a fost foarte slabita.
Partea buna este ca Matei, dupa ce i-am explicat ce face mami la spital, a inteles ca trebuie sa n-o deranjeze cand se odihnea, a inteles sa nu faca galagie sau sa nu planga din orice (cum face mititelu frecvent).
A doua zi, marti, a avut loc a doua recoltare, dupa ce in prealabil i s-au mai administrat cateva injectii de stimulare. De data aceasta a durat in jur de cinci ore. Ne asteptam insa ca doctorii sa considere ca s-a recoltat suficient intrucat, chiar din prima zi, acestia s-au aratat extrem de multumiti de numarul de celele recoltate. Insa, se pare ca numarul de trombocite nu este cel dorit de medici si astfel, mioara va mai face o recoltare vineri, caci i-au zis ca mai trebuie sa treaca cateva zile pentru a se reface organismul.
Marti seara, cand ma pregateam sa-i pun pompita cu desferal, i-am zis lui Matei "tati, nu vrei sa-i facem o surpriza mamei si sa-i punem pompita doar noi doi, fara s-o mai chemam pe mama ca este foarte obosita?" Iar el, surprinzator fara sa zica nimic, m-a lasat sa-i pun pompita, iar Mioara cand a venit, noi, barbatii, deja terminasem treaba. Sa-l fi vazut pe Matei cat de mandru era de ceea ce facuse.
In paralel cu sedintele de recoltare, eu si cu Matei am fost la un cabinet de stomaologie pediatrica deoarece are ceva probleme cu dintisorii si vrem sa evitam posibile riscuri de infectii dupa transplant.
Cand am ajuns acolo, in urma controlului, ni s-a spus ca trebuie sa-i scoata trei dintisori din fata si sa-i trateze alte trei carii. Parca cu era de-ajuns prin ce trece si prin ce urmeaza sa faca, acum mai trebuie sa se chinuie si cu extractiile astea. Sincer, nu stiu cum o sa fie, cum vor stabili doctorii ca trebuie facut, avand in vedere varsta lui Matei, dar asa cum il stim noi, va trece si peste asta.
Doctorii ne-au spus ca timp de o luna dupa ultima recoltare, acestia vor prepara celulele stem prelevate si abia atunci se va putea spune daca mai este sau nu nevoie de o alta recoltare.
Am preferat sa rezolvam problema cu dintisorii caci, dupa ce Matei va incepe pregatirea pentru transplant, nu mai are voie sa aiba nici o sangerare. Probabil, cu extractiile astea se va mai intarzia inceperea pregatirii pentru transplant, dar nu are nici o importanta atata vreme cat totul iese bine.
Acum asteptam sa vedem ce stabilesc doctorii de la clinica impreuna cu cei de la stomatologie si cand va fi programat.
In seara asta, Mioara s-a simtit mai bine si am iesit putin la plimbare, iar cand ne-am intors ne-am pregatit sa-i punem pompita. Deja se urca singurel pe masa, iar eu pregatesc solutia injectabila impreuna cu el. Ma ajuta chiar sa montez pompita, iar astazi am incercat din nou sa-l conving sa punem pompita doar noi doi, chipurile sa-i facem o surpriza lui mami. Chiar cand pregateam injectia Mioara a venit la noi sa ne ajute, insa Matei ii spune : "Mami, du-te de aici ca am o surpriza pentru tine". Initial Mioara nu stia la ce se refera, dar dupa aceea a inteles si a plecat. Eu eram foarte mandru de el ca a luat initiativa si parea ca avea de gand sa faca asa cum facuse cu o seara inainte. Dar, m-a pacalit. Cand sa-i pun pompita parca s-a speriat si nu a mai stat singurel si Mioara a trebuit sa apara ca sa-i distraga putin atentia si in 2 secunde deja pompita era montata.